Ce este un DNS? Introducere în Sistemul de Nume de Domeniu

Probabil ați auzit despre Sistemul de Nume de Domeniu (DNS – Domain Name System). Mai jos am sa încerc sa clarific cum stau lucrurile cu acest sistem și la ce ne ajuta

Dupa cum spune wiki, https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_de_nume_de_domeniu

 Un sistem de nume de domeniu (abreviat DNS, în engleză Domain Name System) este un sistem distribuit de păstrare și interogare a unor date arbitrare într-o structură ierarhică. Cea mai cunoscută aplicație a DNS este gestionarea domeniilor în Internet.   

Deci, cu alte cuvinte, este sistemul care atribuie fiecarui nume de domeniu, cum ar fi „google.com”, „vartan.md” – câte o adresa ip a serverului (host) unde sunt stocate fișierele care reprezinta site-ul sau aplicația dată.

Numele hostului în sine nu va oferi informații despre unde se găsește serverul cu care intenționați să contactați, atunci când accesați un site, deoarece toate conexiunile sunt efectuate prin adrese IP.

Un server de nume de domeniu este un dispozitiv care ghidează numele gazdei (hostului) la adresa IP a unui anumit server/hardware.

DNS Resolver

Acestea sunt computerele pe care furnizorii le utilizează pentru a căuta în baza lor de date un anumit nod solicitat de utilizator. Când resolver-ul primește datele, utilizatorul este redirecționat către adresa IP corespunzătoare. Resolvers-ii joacă un rol crucial în DNS.

DNS resolver stochează informația într-un cache. De exemplu, domeniul example.com este localizat pe o mașină cu o adresă IP de 35.195.226.230. Prin urmare, cache-urile de rezolvare din întreaga lume vor conține următoarea corespondență: example.com35.195.226.230.

Din caz că în viitor site-ul se va muta la altă gazdă (hosting) cu un IP diferit, de exemplu, 35.192.247.235. Toate cache-urile din toate DNS-resolvers-urile din întreaga lume o perioadă de timp va păstra aceeași adresă IP (veche). Acest lucru poate duce la imposibilitatea accesării site-ului până când modificările ajung la toate DNS-urile din lume

Timpul în care înregistrarea este stocată în rezolvator se numește TTL (time to live).

.TTL-ul poate fi modificat în panoul de control al serviciului (site-ului) unde a fost achiziționat domeniul.

Tipuri de servere DNS

– Servere root-DNS (rădăcină)

Acesta este un server DNS care stochează adresele tuturor serverelor TLD (TLD – top-level domain, domeniu de nivel superior). Pe drumul de la numele hostului până la adresa IP, cererea se adresează mai întâi serverului root-DNS.

Există 13 servere root-DNS:

Acest lucru nu înseamnă că există numai 13 mașini care procesează toate cererile din întreaga lume – există și servere secundare peste care este distribuit traficul.

– Servere TLD (top-level domain server)

Aceste servere sunt conectate la domenii de nivel superior (TLD). De obicei, aceste servere merg după serverele root-DNS. Serverele TLD conțin informații despre domeniul de nivel superior al unui anumit hosting.

Să zicem, dacă solicitați adresa IP a hostului vartan.md, atunci va fi interogat serverul TLD care corespunde domeniului .md. Serverul TLD va returna adresa serverului DNS autoritar pentru resolver.

Acum se pune întrebarea – cum știu serverele TLD adresa serverului autoritar? Răspunsul este simplu – după ce cumperi un domeniu de la un registrator, cum ar fi Godaddy sau Namecheap, registratorii înscriu legătura între serverele autoritare și serverul TLD.

Acum, unii furnizori de nume de domeniu oferă posibilitatea de a utiliza alte servere autoritare decât cele implicite. Astfel puteți alege un server de nume autoritar specific de la registrator.

– Server autoritar DNS (authoritative DNS)

Interogările la aceste servere vine în ultimul pas. Aceste servere stochează înregistrări reale de tip A, NS, CNAME, TXT și așa mai departe.

Serverele DNS autoritare, dacă este posibil, returnează adresele IP ale gazdelor (hostingurilor). Dacă serverul autoritar nu poate găsi adresa IP – atunci va da o eroare și cu asta se va termina căutarea adresei IP pe servere.

Tipuri de interogări DNS

Există 3 tipuri de interogări DNS:

  1. Recursive: interogări similare sunt efectuate de utilizatori la rezolvator. De fapt, aceasta este prima interogare care este executată în timpul căutării DNS. Ca rezolvator, cel mai adesea acționează furnizorul dvs. de internet sau administratorul de rețea.
  2. Non-recursive: în interogarile non-recursive, resolver-ul returnează răspunsul imediat fără alte solicitări către alte servere DNS. Acest lucru se întâmplă dacă adresa IP necesară este stocată în cache-ul serverului DNS local sau dacă interogările sunt trimise direct pe serverele autoritare, evitând astfel cererile recursive.
  3. Iterative: interogările iterative sunt executate atunci când rezolvatorul nu poate returna un răspuns deoarece nu este stocat în cache. Prin urmare, efectuează o interogare către serverul root-DNS (rădăcină). Și deja știe unde să găsească serverul TLD real.

De exemplu, dacă încercați să obțineți adresa IP a site-ului medium.com, atunci serverul de domeniu rădăcină va afișa adresa serverului TLD pentru .com. Această adresă va fi returnată de serverul rădăcină la rezolvator. După aceasta, resolverul va interoga serverul TLD. Este posibil ca serverul TLD să nu cunoască adresa IP dorită, dar poate da adresa serverului DNS autoritar pentru medium.com.
Să încercăm să explicăm acest lucru în următoarul desen:

Să analizăm desenul de mai sus, mai detaliat

  1. Utilizatorul face o cerere către resolver pentru a găsi adresa IP. Aceasta este o interogare recursivă.
  2. Resolver-ul, după posibilitate, scanează cache-ul pentru a găsi adresa IP necesară.
  3. Dacă resolver-ul găsește adresa IP necesară, atunci o returnează.
  4. În caz contrar, resolver-ul efectuează o interogare iterativă la serverul DNS rădăcină. Serverul DNS rădăcină caută TLD-ul necesar pentru adresa solicitată. De exemplu, dacă hostul este medium.com, atunci TLD este „.com„. Serverul DNS rădăcină găsește adresa domeniului .com și returnează răspunsul la rezolvator.
  5. Acum, rezolvatorul efectuează o interogare iterativă pe serverul TLD pentru a obține adresa IP necesară. Serverul TLD returnează adresa serverului autoritar pentru hostul solicitat.
  6. Serverul autoritar stochează înregistrările corecte cu nume de host care corespund adreselor IP, dupa care sunt returnate resolverului (care, la rândul său, returnează utilizatorului).
  7. Dacă intrarea necesară nu există pe serverul autoritar, atunci
    este returnată eroarea „DNS_PROBE_FINISHED_NXDOMAIN”.
  8. Pentru toate serverele prin care trece interogarea, rezultatul este stocat în cache, iar în cazul unei interogări repetate, rezultatul va fi deja în cache-ul serverului și va fi returnat automat, fără a căuta pe alte servere DNS.
  9. În medie, căutările DNS au aproximativ 4 interogări, însă această căutare va dura doar câteva milisecunde.

Atunci când schimbați înregistrarea la registrator (schimbați ip adresa hostingului), va fi nevoie de ceva timp pentru a face schimbări asupra rezolvatorilor din întreaga lume. Acest proces poate dura între 24 și 72 de ore, dar de obicei se încheie mai repede.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>